Festen - sau cum sa scapi de blesteme

Nu...n-o sa fac acum un referat antropologic despre cat de naspa este populatia acestei tari. O sa ma rezum la o mica relatare si apoi o sa trec la motivul crearii acestui post.

Am fost in weekend la Brasov, la ai mei(nu, nu am poze sa postez si o sa va zic imediat si de ce). Dupa 2 zile a la "Meet the Fockers" without the Jinx cat(hm...jinx..that's funny) am ajuns duminica seara in Cluj cam pe la...10 sa fi fost. Am parcat masina ca de obicei am luat bagajele si direct sus in pat. Am dormit bine, ne-am trezit devreme sa mergem la lucru si am pornit spre Fornetti sa ne luam micul dejun. Si in drum spre providerul de E-uri si dureri de stomac am trecut pe langa Tuztu. Tutzu e chestia aia mica cu patru roti care ne tot poarta pe noi pe carari pierdute si in locuri lalalandice. Si am vazut-o pe Tutzu plangand. Ii curgeau mii de lacrimi cristaline ce semanau perfect cu niste cioburi marunte ce luceau in soarele diminetii. Ne-am dus repede la ea sa vedem ce a patit. Era atat de speriata ca nu ne-a putut zice. Am chemat repede politia. Si pe cat de repede am chemat-o noi pe atat de tarziu a ajuns. A iesit un nene dintr-o duba mare cu o cutie din care a tot scos fel de fel de instrumente cu care a incercat s-o faca pe Tutzu sa vorbeasca. Dar stiam ca nu cedeaza asa usor mica noastra luptatoare. Intr-un final, dupa ce a vazut ca nu are sanse, nenea si-a luat instrumentaru si a plecat. Si in momentu ala Tutzu s-a uitat la mine si mi-a zis incet, in soapta, cu voce tramuranda "nu mai e". Si m-am dus repede in casa si m-am uitat: sub masa, pe masa, langa usa, in masina de spalat...si nu mai era.
De aceea nu pot sa postez poze de la Brasov. Pentru ca cel care i-a facut rau lui Tutzu a plecat si cu Canonul meu. Asa ca...ne-am intristat si am inceput si noi sa plangem cu Tutzu. Intre timp pe ea am dus-o la doctor si am facut-o bine. Acum e din nou fericita. Si noi...noi am decis ca trebuie sa rupem blestemul cu niste mancare chinezeasca si o sticla de vin in parc. Nu ne-a fost usor tinand cont ca am umblat de colo colo sa mai gasim un restaurant chinezesc inca neafectat de criza. Dar am reusit. Si am ciocnit o sticla de Sangria in skate park. Dar parca totusi nu era de ajuns. Mai aveam nevoie de ceva. Si l-am gasit. Este micut, cochet, alb si linistit. Este pe strada Roosvelt si se numeste Festen si e plin de mici lucruri magice menite sa indeparteze orice blestem din lume. De la cercei nebuni pana la felicitari colorate si suporturi de sticle mecanice, orice obiect e plin de povesti care abia asteapta sa ajunga la tine si sa-ti faca ziua mai buna.